Informaţie generală privind gestiunea riscurilor în cadrul băncii

Riscul este definit drept posibilitatea ca realizarea obiectivelor strategice, tactice sau operaţionale ale Băncii să fie influenţată (în mod negativ) de evenimente neprevăzute şi consecinţele acestora.

Risc semnificativ – risc cu impact semnificativ asupra situaţiei patrimoniale şi/sau reputaţionale a Băncii.

Proces intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri – componentă a cadrului de administrare a Băncii care vizează că structura de conducere a Băncii asigură identificarea, măsurarea şi monitorizarea în mod adecvat a riscurilor Băncii, deţinerea unui capital intern adecvat profilului de risc şi dezvoltarea şi utilizarea unor sisteme solide de administrare a riscurilor.

Identificarea şi evaluarea riscurilor – ansamblul măsurilor adoptate în scopul determinării şi aprecierii fenomenelor, factorilor şi evenimentelor care au o influenţă negativă asupra activităţii Băncii, cu utilizarea cadrului legislativ şi normativ în vigoare, metodelor şi procedurilor universale acceptate şi instrumentelor specifice.

Administrarea riscurilor – procesul focalizat pe analiza profilului de risc în vederea minimizării raportului dintre risc şi profit în diferitele activităţi ale Băncii. Reprezintă totalitatea activităţilor care au scop identificarea, cuantificarea, monitorizarea şi controlul riscurilor, astfel încât să se asigure respectarea principiilor politicilor interne ale Băncii aferente riscurilor.

Obiectivele structurii de conducere a Băncii în cadrul politicii de administrare a riscurilor sunt gestionarea prudentă a riscurilor astfel încât să se prevină impactul negativ pe care factorii interni sau externi îl pot avea asupra activităţii Băncii ducând la nerealizarea scopurilor propuse, la producerea unor pierderi neplanificate sau necontrolate, sau la producerea unor efecte negative.

Principiile generale de adminitrare a riscului:

  1. Înţelegerea riscurilor –riscurile sunt identificate, înţelese şi analizate la toate nivelurile în cadrul Băncii.
  2. Apetit de risc definit – riscurile acceptate de către Bancă vor fi în concordanţă cu strategia generală a Băncii, limitele impuse de BNM şi obiectivele Băncii.
  3. Aliniere între riscuri şi profitabilitate – structura de conducere a Băncii trebuie să ia decizii de risc bazate pe principiul optimizării raportului între risc şi profitabilitate.
  4. Conformitate – deciziile care pot angaja Banca din punct de vedere legal şi moral trebuie să fie conforme legislaţiei în vigoare şi actelor normative interne.
  5. Sistem de raportare aferent riscurilor – menţinerea unui sistem de raportare corespunzător expunerilor la riscuri, respectiv al pragurilor la care un risc este considerat semnificativ.
  6. Respectarea limitelor aferente riscurilor – menţinerea unor limite corespunzătoare privind expunerea la riscuri, în conformitate cu mărimea, complexitatea şi situaţia financiară a Băncii.
  7. Asumarea responsabilităţii – subdiviziunile Băncii sunt răspunzătoare pentru riscurile asociate desfăşurării activităţii lor. Ele sunt responsabile de înţelegerea corectă a riscurilor de către angajaţi şi se asigură că deciziile de risc sunt luate de către persoanele competente în acest sens. Subdiviziunile Băncii din front-office sunt responsabile de selectarea clienţilor în concordanţă cu standardele de cunoaştere a clientelei şi de încadrarea relaţiei cu aceşti clienţi în parametrii aprobaţi.
  8. Separarea atribuţiilor – procesul de administrare a riscurilor se realizează prin separarea corespunzătoare a atribuţiilor, pentru diminuarea riscului manipulării intenţionate evitarea potenţialelor conflicte de interese. Atribuţiile supuse separării sunt următoarele: autorizarea/aprobarea operaţiunilor; executarea operaţiunilor; înregistrarea tranzacţiilor; custodia (păstrarea) resurselor; elaborarea registrelor şi sistemelor de înregistrări şi evidenţă electronică şi aplicarea lor în operaţiunile zilnice.

Principalele categorii de riscuri avute în vedere de Bancă la conturarea politicii de risc sunt următoarele:

  1. riscul de credit, care include riscul de contrapartidă, riscul de concentrare şi riscul rezidual;
  2. riscul de lichiditate;
  3. riscul de piaţă, inclusiv componentele acestuia: riscul valutar şi riscul ratei dobânzii;
  4. riscul operaţional, inclusiv riscul de conformitate;
  5. riscul reputaţional;
  6. riscuri aferente activităţilor externalizate ;
  7. riscul de concentrare
  8. riscul de ţară şi transfer

Riscul de credit este riscul înregistrării de pierderi ca urmare a neonorării de către o contraparte a obligaţiei scadente în conformitate cu termenii iniţiali ai contractului.

Procedurile de administrare efectivă a creditelor acordate includ: analiza continuă a capacităţii debitorului de a achita plăţile conform contractului şi determinarea nivelului de îndatorare totală a debitorului, examinarea permanentă a documentaţiei aferente creditului, precum şi evaluarea sistemului de clasificare pentru ca acesta să corespundă cu specificul şi complexitatea activităţii Băncii.

Risc de piaţă este riscul înregistrării de pierderi sau al nerealizării profiturilor estimate care apare din fluctuaţiile pe piaţă ale preţurilor, ratei dobânzii şi cursului valutar. Componentele principale ale riscului de piaţă sunt riscul de preţ, riscul ratei dobânzii şi riscul valutar.

Riscul modificării preţului apare ca rezultat al diferenţei scadenţelor şi diferenţei perioadelor de schimbare a preţului la activele, pasivele şi poziţiile extrabilanţiere cu rate fixe şi, respectiv, cu rate flotante.

Principalele surse generatoare de risc valutar sunt considerate operaţiunile de schimb valutar şi eventualele operaţiuni patrimoniale generatoare de venituri/cheltuieli în valută.

Riscul ratei dobânzii reprezintă riscul ca variaţiile ratelor de dobândă prin necorelarea activelor cu pasivele generatoare de dobândă să conducă la diminuarea rezultatelor financiare ale Băncii.

Riscul de lichiditate este riscul pierderilor la care este supusă Banca în urma incapacităţii sale de a-şi satisface necesităţile de numerar sau ca rezultat a lichidităţii insuficiente care trebuie recuperată la un cost excesiv.

Administrarea riscului de lichiditate are drept scop menţinerea unui raport optim între lichiditatea efectivă şi obiectivele de profitabilitate, cu respectarea cerinţelor de prudenţialitate referitoare la rezervele minime obligatorii şi indicatorii de lichiditate reglementaţi.

Banca administrează riscul de lichiditate conform următoarelor principii:

  1. elaborarea unei strategii de dirijare zilnică a lichidităţilor;
  2. monitorizarea procesului de administrare a riscului de lichiditate de către Comitetul de Dirijare a Activelor şi Pasivelor;
  3. evaluarea şi monitorizarea cerinţelor de finanţare netă;
  4. analiza evoluţiilor lichidităţii conform unor scenarii de alternativă (teste de stres);
  5. elaborarea unor strategii de acţiuni în cazul unor scenarii critice;
  6. elaborarea unui sistem de evaluare, monitorizare şi control al lichidităţilor deţinute în diferite valute.

Riscul operaţional este riscul de pierderi directe sau indirecte cauzate de unele procese interne inadecvate sau defectuoase, de persoanelor sau sistemelor interne sau evenimentelor externe. Riscul juridic, riscul de conformitate şi riscul de personal sunt tratate ca componente ale riscului operaţional. Riscul de securitate a informaţiei este tratat distinct, prin politicile şi procedurile de securitate aprobate, inclusiv la nivelul planului de asigurare a continuităţii sistemelor informatice.

Riscul reputaţional (de imagine) – riscul pierderilor la care este supusă Banca din cauza apariţiei unor materiale negative publicate în mass-media privind practicile de afaceri ale Băncii ce conduc la neîncrederea deponenţilor, creditorilor şi a pieţei faţă de integritatea Băncii.

Banca se protejează împotriva daunelor aduse reputaţiei sale prin aplicarea următoarelor măsuri:

  1. procedurile de cunoaştere şi aplicare a clientelei;
  2. evaluarea clienţilor şi a produselor adecvate acestora;
  3. instruirea continuă a angajaţilor cu privire la cerinţele de conformitate şi conduită profesională.

Riscul asociat activităţilor externalizate – riscul imposibilităţii continuării de către Bancă a desfăşurării de activităţi financiare şi/sau respectării prevederilor legislaţiei în vigoare ca urmare a eşecului sau dificultăţii întâmpinate de către persoana juridică, angajată de Bancă în baza unui contract să desfăşoare activităţi, care în mod normal sunt desfăşurate de către Bancă.

Administarea riscurilor asociate activităţilor externalizate se efectuează de la începutul iniţiativei de externalizare cu implicarea oportună a funcţiilor de asistenţă de specialitate relevante din cadrul Băncii pentru a se asigura faptul că problemele sunt tratate corespunzător. Ciclul procesului de management al externalizării începe cu asigurarea faptului că:

  1. investiţiile Băncii sunt utilizate în mod eficient;
  2. este desfăşurată o analiza aprofundată a costurilor în raport cu beneficiile;
  3. furnizorii sunt evaluaţi din perspectiva capacităţii lor de a presta servicii, cu respectarea cerinţelor calitative şi cantitative stabilite de către Bancă.

Riscul de concentrare – riscul repartiz ării neechilibrate a mijloacelor băneşti între diferite ramuri, contragenţi, produse şi servicii atât pentru active şi pasive cît şi pentru poziţiile extrabilanţiere.

Administrarea riscului de concentrare se bazează pe monitorizarea limitelor expunerilor faţă de anumite sectoare economice sau categorii de debitori prin:

  1. analiza expunerilor faţă de cei mai mari debitori ai băncii şi faţă de persoanele afiliate;
  2. analiza ponderii creditelor acordate pentru fiecare ramură în total credite;
  3. monitorizarea structurii portofoliului de depozite, prin analiza ponderii depozitelor persoanelor fizice, depozitele persoanelor juridice şi depozitele altor bănci în total depozite.

Riscul de ţară – riscul afectării activităţii băncii de modificarea condiţiilor şi evoluţia evenimentelor economice, sociale şi politice dintr-o ţară străină.

Riscul de transfer – riscul imposibilit ăţii convertirii de către o persoană străină a unor obligaţiuni financiare în moneda necesară plăţii din cauza lipsei sau indisponibilităţii acestei monede ca urmare a unor restricţii impuse de către ţara respectivă. Riscul de transfer este o parte componentă a riscului de ţară şi se analizează şi gestionează concomitent.

Administrarea riscului de ţară şi transfer se bazează pe :

  1. analiza rapoartelor agenţiilor specializate de rating: Fitch, Standard and Poor’s şi Moody’s privind condiţiile politice, economice şi financiare în vederea luării unor decizii aferente riscurilor acceptate de Bancă.
  2. adoptarea şi revizuirea periodică a limitelor de expunere faţă de b ănci şi faţă de ţări.

În scopul gestionării eficiente a riscurilor în cadrul Băncii activează Serviciul gestiune riscuri, Comitetul de credit şi Comitetul de dirijare a activelor şi pasivelor, care supraveghează îndeplinirea obiectivelor Politicii privind administrarea riscurilor semnificative.