INFORMAŢIE GENERALĂ PRIVIND ADMINISTRĂRII RISCURILOR ÎN CADRUL BĂNCII
Procesul de administrare a riscurilor în cadrul Băncii include totalitatea activităţilor și are scop identificarea, cuantificarea, monitorizarea şi controlul riscurilor, astfel încât Banca să se asigure că respectă principiile politicilor interne aferente riscurilor. O administrarea eficientă a riscurilor este foarte importantă pentru atingerea obiectivelor strategice  ale Băncii pe bază continuă. 
Obiectivele generale ale activităților privind administrarea riscurilor sunt următoarele:
  • stabilirea unui set de standarde fundamentale pentru administrarea riscurilor în cadrul Băncii, maximizând, în același timp, venitrile;
  • susținerea strategiei de afaceri a Băncii, asigurând urmărirea obiectivelor comerciale într-o manieră prudentă, în vederea menținerii stabilității veniturilor și protejării împotriva pierderilor neașteptate;
  • susținerea procesului decizional prin furnizarea unei perspective asupra riscurilor la care Banca este expusă;
  • asigurarea respectării celor mai bune practici și conformarea cu cerințele legislației în vigoare în domeniul administrării riscurilor;
  • promovarea unei culturi de administrare a riscurilor, bazate pe o înțelegere a riscurilor cu care se confruntă Banca și a modului în care acestea sunt administrate, având în vedere toleranța/apetitul la risc al Băncii;
  • asigurarea unor niveluri adecvate de capital, atât conform prevederilor legale, cât și estimărilor interne.
 
Organul de conducere dezvoltă o cultură de risc, integrată la nivel de ansamblu al Băncii, întemeiată pe o deplină înţelegere a riscurilor cu care se confruntă şi a modului de administrare a acestora, în funcţie de apetitul/toleranţa Băncii la risc.
Cultura de risc susţinută de Bancă, se bazează pe respectarea următoarelor aspecte:
  • acoperă toate unităţile structurale ale Băncii;
  • unităţile structurale ale Băncii, sub supravegherea organului de conducere, sunt în primul rând responsabile pentru administrarea zilnică a riscurilor, având în vedere capacitatea/apetitul la risc al Băncii, în conformitate cu ANI şi rezultatele controalelor Băncii, atât interne, cât şi externe;
  • responsabilitatea administrării riscurilor nu este limitată la nivelul specialiştilor în domeniul riscurilor sau al funcţiilor de conformitate, de audit intern şi administrare a riscului;
  • este asigurată instruirea personalului Băncii, astfel încât fiecare angajat să fie pe deplin conştient de responsabilităţile sale pe linia administrării riscurilor;
  • la baza formulării politicilor de risc ale Băncii stau analize vaste ale tuturor unităţilor operaţionale ale Băncii;
  • cuprinde toate riscurile relevante, financiare şi nefinanciare;
  • riscurile sunt evaluate nu doar de jos în sus, dar şi între liniile de afaceri.
 
Identificarea şi evaluarea riscurilor în cadrul Băncii reprezintă  ansamblul de măsuri adoptate în scopul determinării şi aprecierii fenomenelor, factorilor şi evenimentelor care au o influenţă negativă asupra activităţii Băncii, cu utilizarea cadrului legislativ şi normativ în vigoare, metodelor şi procedurilor universale acceptate şi instrumentelor specifice.
Banca aplică următoarele principii generale în administrarea riscurilor:
  • aliniere între riscuri şi profitabilitate – organul de conducere al Băncii trebuie să ia decizii bazate pe principiul optimizării raportului între risc şi profitabilitate. 
  • un apetit de risc definit – riscurile acceptate de către Bancă vor fi în concordanţă cu strategia generală a Băncii, cerinţele stabilite de BNM şi obiectivele Băncii.
  • asumarea responsabilităţilor – unităţile structurale sunt răspunzătoare pentru riscurile asociate desfăşurării activităţii lor. Ele sunt responsabile de înţelegerea corectă a riscurilor de către angajaţi şi se asigură că deciziile de risc sunt luate de către persoanele competente în acest sens. Unitățile operaţionale sunt responsabile de selectarea clienţilor în concordanţă cu standardele de cunoaştere a clientelei şi de încadrare în relaţie cu aceștia în parametrii aprobaţi.
  • comunicare şi contestare efectivă - promovarea unui mediu de comunicare deschis şi o contestare efectivă în care procesele de luare a deciziilor încurajează o gamă largă de opinii, permit testarea practicilor curente, stimulează o atitudine critică constructivă a personalului şi promovează un mediu de implicare deschis şi constructiv la nivel de întreaga Bancă;
  • conformitate – aderarea la legile, regulamentele şi normele instituţiilor abilitate prin legislaţie să reglementeze şi supravegheze activitatea Băncii, şi la codurile de conduită aplicabile activităţilor bancare. La nivelul Băncii, conformitatea include respectarea standardelor adecvate de conduită pe piață, gestionarea conflictelor de interese și se ocupă în mod special cu probleme ca prevenirea spălării banilor și investigarea comportamentelor ce ţin de corupţie și fraudă. Ca urmare, identificarea, evaluarea, monitorizarea şi controlul riscurilor, inclusiv pentru activităţile externalizare se va realiza doar cu respectarea principiului de conformitate;
  • motivaţie - stimulentele adecvate joacă un rol-cheie în alinierea comportamentului de asumare a riscurilor la profilul de risc al Băncii şi la interesul pe termen lung al acesteia;
  • respectarea limitelor aferente riscurilor – menţinerea unor limite corespunzătoare privind expunerea la riscuri, în conformitate cu mărimea, complexitatea, capitalul şi situaţia financiară a Băncii.
  • responsabilitate – personalul relevant de la toate nivelurile trebuie să cunoască şi să înţeleagă valorile fundamentale ale Băncii şi, în măsura necesară pentru rolul lor, apetitul la risc şi capacitatea de risc. Personalul trebuie să fie capabil să îşi îndeplinească rolurile şi să fie conştient de faptul că va fi tras la răspundere pentru acţiunile lor în legătură cu comportamentul riscant al Băncii.
  • revizuirea actelor normative interne aferente riscurilor – revizuirea, minim o dată pe an, a strategiei privind administrarea riscurilor.
  • separarea atribuţiilor – procesul de administrare a riscurilor se realizează prin separarea corespunzătoare a atribuţiilor, pentru diminuarea riscului manipulării intenţionate, evitarea potenţialelor conflicte de interese. sistem de raportare aferent riscurilor – menţinerea unui sistem de raportare corespunzător expunerilor la riscuri, respectiv al limitelor la care un risc este considerat semnificativ. 
  • supravegherea implementării – monitorizarea permanentă a respectării procedurilor stabilite pentru administrarea riscurilor şi soluţionarea operativă a deficienţelor constatate;
  • tonul de sus (tone from the top) - organul de conducere este responsabil de stabilirea şi comunicarea la nivelurile de jos a valorilor de bază şi a aşteptărilor Băncii. Organul de conducere şi persoanele care deţin funcţii-cheie contribuie la comunicarea internă personalului Băncii a valorilor de bază şi a aşteptărilor. Personalul trebuie să acţioneze în conformitate cu toate legile şi reglementările aplicabile şi să alerteze cu promptitudine nerespectarea observată în cadrul sau în afara Băncii. Organul de conducere trebuie să promoveze în permanenţă, să monitorizeze şi să evalueze cultura de risc a băncii, să analizeze impactul culturii de risc asupra stabilităţii financiare, a profilului de risc şi a guvernanţei robuste a Băncii şi să facă schimbări acolo unde este necesar;
 
Banca și-a stabilit apetitul şi toleranţa la risc pentru fiecare categorie de risc, luând în considerație natura, dimensiunea şi complexitatea activităţilor sale, reflectate la nivelul fondurilor proprii, structura activelor, structura pasivelor, relaţionarea profilului de risc al Băncii cu structura profitului, nivelul de concentrare şi sistemul de limitare la risc.
Banca ia în considerație toate riscurile, care pot avea un impact major asupra afacerii, principalele categorii de riscuri care sunt examinate, analizate și reglementate fiind: 
  • riscul de credit, care include riscul de credit al contrapărții, riscul de concentrare şi riscul rezidual;
  • riscul de lichiditate;
  • riscul de piaţă (riscul valutar);
  • riscul ratei dobânzii;
  • riscul operaţional, inclusiv riscul de conformitate şi riscul aferent tehnologiei informaţiei (riscul TIC);
  • riscul reputaţional;
  • riscul de țară şi transfer;
  • riscuri aferente activităţilor externalizare.
 
Riscul de credit este gestionat de Bancă ca un risc actual sau viitor de afectare a profiturilor şi a capitalului ca urmare a neîndeplinirii de către debitor sau contraparte a obligaţiilor contractuale sau a eşecului acestuia în îndeplinirea celor stabilite în contract.
 
Riscul de credit al contrapărţii  este gestionat de Bancă ca o subcategorie a riscului de credit ce reprezintă riscul de afectare a profiturilor şi a capitalului în situaţia când o contraparte la o tranzacţie intră în stare de nerambursare (default) înainte de decontarea finală a fluxurilor de mijloace băneşti aferente tranzacţiei;
 
Riscul rezidual este gestionat de Banca ca o subcategorie a riscului de credit ce reprezintă riscul de afectare a profiturilor şi a capitalului care poate sa apăra din cauza că tehnicile utilizate de diminuare a riscurilor sunt mai puţin eficiente decât se aştepta, pe motiv că aceste tehnici generează noi riscuri (cum ar fi riscul de lichiditate, de conformitate) care ar putea afecta eficienţa tehnicilor de diminuare.
 
Riscul de concentrare  este administrat de Bancă ca  riscul de afectare a profiturilor şi a capitalului, rezultat din expunerile faţă de fiecare contraparte şi/sau grupuri de persoane aflate în legătură, şi/sau grupuri de persoane care activează în acelaşi sector economic, desfăşoară aceeaşi activitate sau deţin o asociere în participaţie.
La identificarea riscului de concentrare accentul se pune atât pe analiza unui tip de risc (analiza  intra-risc), cât  și pe analiza riscului de concentrare între diferite tipuri de risc (analiză inter-risc). Astfel, Banca identifică expunerile la potențiale pierderi semnificative, pasibile de a  amenința activitatea Băncii, capacitatea de a-și menține operațiunile de bază sau modificarea semnificativă a profilului său de risc.
Procedurile de administrare efectivă a creditelor acordate includ: analiza continuă a capacităţii debitorului de a achita plăţile conform contractului şi determinarea nivelului de îndatorare totală a debitorului, examinarea permanentă a documentaţiei aferente creditului, precum şi evaluarea sistemului de clasificare pentru ca acesta să corespundă cu specificul şi complexitatea activităţii Băncii.
 
Riscul de piaţă (riscul valutar) este gestionat de Bancă ca riscul înregistrării de pierderi sau al nerealizării profiturilor estimate care apare din fluctuaţiile pe piaţă a cursului valutar. În cadrul procesului de gestionare a riscului valutar Banca are stabilite proceduri interne pentru determinarea nivelurilor acceptabile ale riscului, care include toate valutele, nivelul profitabilităţii,  necesarul de lichidităţi în fiecare valută cu care operează,  componenţa structurii scadenţelor activelor şi pasivelor, şi a expunerilor din afara bilanţului,  riscul marjei de credit asociat poziţiilor cuantificate la valoarea justă,  riscul asociat expunerilor din titluri de capital din perspectiva portofoliului bancar.
 
Riscul ratei dobânzii este gestionat de Bancă ca  risc actual sau viitor de afectare a profiturilor și a capitalului ca urmare a unor modificări adverse ale ratelor dobânzii. 
În cadrul administrării riscului ratei dobânzii, Banca analizează diferenţele de scadenţă (GAP Analysis), marja dobânzii și modificarea valorii economice a fondurilor proprii, ca urmare a modificării ratelor dobânzii pe piață. Pentru măsurarea riscului ratei dobânzii, Banca se bazează  pe mai multe metode, utilizând instrumente și modele cantitative care corespund expunerii la acest risc.
 
Riscul de lichiditate este gestionat de Bancă ca risc actual sau viitor de afectare a profiturilor şi a capitalului, determinat de incapacitatea Băncii de a-şi îndeplini obligațiile la scadența acestora. Administrarea riscului de lichiditate are drept scop menţinerea unui raport optim între lichiditatea efectivă şi obiectivele de profitabilitate, cu respectarea cerinţelor prudenţiale referitoare la rezervele minime obligatorii şi indicatorii de lichiditate atât interni, cât și cei reglementaţi.
Banca administrează riscul de lichiditate conform următoarelor principii:
  • menținerea unui plan  de dirijare zilnică a lichidităţilor;
  • monitorizarea procesului de administrare a riscului de lichiditate de către Comitetul de Dirijare a Activelor şi Pasivelor;
  • evaluarea şi monitorizarea cerinţelor de finanţare netă;
  • elaborarea unor strategii de acţiuni în cazul unor scenarii critice;
  • elaborarea unui sistem de evaluare, monitorizare şi control al lichidităţilor deţinute în diferite valute.
 
Riscul operaţional este gestionat de Bancă ca riscul actual sau viitor de afectare a profiturilor şi a capitalului care rezultă din procese sau sisteme interne inadecvate sau eşuate şi/sau în urma acţiunii unor persoane sau evenimente externe.
Gestionarea riscului operațional în cadrul Băncii include:
  • definirea riscului operațional;  
  • colectarea evenimentelor de risc operațional;
  • identificarea surselor de risc operațional;
  • evaluarea pierderilor potențiale și administrarea expunerii la riscul operațional;
  • monitorizarea și controlul indicatorilor de risc operațional;
  • acțiuni privind diminuarea riscului operațional; 
 
Riscul reputaţional (de imagine) este gestionat de Bancă ca risc actual sau viitor de afectare a profiturilor şi a capitalului sau a lichidităţii, determinat de percepţia nefavorabilă asupra imaginii  Bănci de către contrapărţi, acţionari, investitori sau autorităţi de supraveghere.
Banca gestionează riscului reputațional prin:
  • identificarea, măsurarea și determinarea unui nivel acceptabil al expunerii la acest risc;
  • monitorizarea permanentă al riscului reputațional;
  • luarea măsurilor pentru menținerea nivelului riscului reputațional privind stabilitatea financiară a Băncii și interesele creditorilor și deponenților săi;
  • excluderea implicării Băncii și/sau participarea angajaților la activități ilegale, inclusiv legalizarea veniturilor ilicite;
 
Riscul de ţară este gestionat de Bancă ca riscul expunerii la pierderi ca urmare a condiţiilor şi evenimentelor economice, sociale şi/sau politice dintr-o ţară străină care afectează activitatea Băncii.
 
Risc de transfer este gestionat de Bancă ca  riscul de afectare a profiturilor şi a capitalului rezultat din imposibilitatea convertirii de către o contraparte a monedei naţionale în valuta necesară la plata unor obligaţii financiare, din cauza lipsei sau indisponibilităţii acestei monede ca urmare a unor restricţii impuse de către ţara contrapărţii respective.
Administrarea riscului de țară și transfer are loc în baza unui mecanism de limitare a expunerilor, în care Banca le are stabilite sub formă de numerar, plasamente, conturi corespondente, investiţii, credite, mijloace ce reprezintă decontări cu sistemele internaţionale de plăţi, sistemele de remitere de bani şi alte active de bilanţ şi extrabilanţ, de asemenea şi sursele de finanţare externă. Determinarea nivelului de risc acceptabil pentru o țară, monedă, transfer, instituție corespondentă se face în baza ratingului acordat de o ECAI inclusă în lista ECAI recunoscute ca eligibile de către BNM. Pentru determinarea limitelor aferente expunerilor la riscul de țară și de transfer Banca utilizează ratingul evaluat pe scala ratingurilor pe termen lung de către 3 ECAI: Standard & Poor′s, Moody′s şi Fitch-IBCA.
 
Riscul asociat activităţilor externalizate – riscul imposibilităţii continuării de către Bancă a desfăşurării de activităţi financiare şi/sau respectării prevederilor legislaţiei în vigoare ca urmare a eşecului sau dificultăţii întâmpinate de către persoana juridică, angajată de Bancă în baza unui contract să desfăşoare activităţi, care în mod normal sunt desfăşurate de către Bancă.
Administrarea riscurilor asociate activităţilor externalizate se efectuează de la începutul iniţiativei de externalizare cu implicarea oportună a funcţiilor de asistenţă de specialitate relevante din cadrul Băncii pentru a se asigura faptul că problemele sunt tratate corespunzător. Ciclul procesului de management al externalizării începe cu asigurarea faptului că:
  • investiţiile Băncii sunt utilizate în mod eficient;
  • este desfăşurată o analiza aprofundată a costurilor în raport cu beneficiile;
  • furnizorii sunt evaluaţi din perspectiva capacităţii lor de a presta servicii, cu respectarea cerinţelor calitative şi cantitative stabilite de către Bancă.
 
O parte integrantă a  cadrului de gestionare a riscurilor reprezintă simulările de criză, rezultatele  cărora influenţează procesul de luare a deciziilor la nivelul corespunzător de management, inclusiv deciziile strategice de afaceri ale Consiliului Băncii şi Comitetului de conducere. 
Banca utilizează simulările de criză în calitate de instrument diagnostic pentru înţelegerea profilului său de risc şi de instrument anticipativ în cadrul procesului intern de evaluare a corespunderii nivelului fondurilor proprii şi lichidităţilor la riscuri.
În utilizarea eficientă a simulărilor de criză ca instrument de administrare a riscurilor, Banca: 
  • evaluează  gradul de corespondenţă a simulărilor de criză (ipotezele) cu apetitul la risc  asumat de Bancă şi mediul în care Banca îşi desfăşoară activitatea;
  • identifică riscurile care pot fi supuse unei simulări de criză, având în vedere analiza structurii portofoliilor;
  • efectuează simulările de criză în cadrul  procesului de evaluare a adecvării capitalului intern la riscuri (ICAAP);
 
Activitățile privind administrarea riscurilor sunt guvernate de către Consiliul Băncii, care aprobă cadrul general de administrare a riscurilor, nivele acceptabile pentru riscuri și este asistat de Comitetul de Risc și Audit. 
Comitetul de conducere supraveghează măsurile necesare pentru identificarea, evaluarea, cuantificarea, monitorizarea şi controlul riscurilor, acţiunile pentru minimizarea riscurilor şi limitele pentru expuneri la risc, care afectează realizarea obiectivelor Băncii.
Comitetul de dirijare a activelor şi pasivelor  asistă Comitetul de conducere în administrarea riscului de piaţă (riscului valutar), riscului ratei dobânzii, riscului lichidităţii, riscului operaţional, riscului de ţară şi transfer,  riscului reputaţional.
Comitetul de credit – asistă Comitetul de conducere în administrarea riscului de credit, riscului de credit al contrapărții, riscului rezidual, riscului de concentrare al expunerilor.
Funcția de administrare a riscurilor este exercitată de Secția gestiune riscuri, care este independentă de liniile de activitate și își desfășoară activitatea sub autoritatea Consiliului Băncii.